La prima vedere, mersul pare o mișcare prea obișnuită pentru a oferi informații despre sănătate. Totuși, ritmul cu care ne deplasăm implică respirația, circulația, forța musculară, coordonarea și echilibrul. De aceea, o schimbare persistentă a vitezei poate fi mai relevantă decât o comparație cu un număr ideal de pași.
Un studiu publicat în JAMA Network Open a analizat două moduri de a măsura mersul: un test scurt într-un cadru clinic și cadența pașilor în viața de zi cu zi, măsurată cu un dispozitiv purtat la încheietură. Ambele au fost asociate cu riscul de deces din orice cauză. Concluzia nu este că trebuie să alergi sau să mergi cât mai repede, ci că mobilitatea poate fi un semnal care merită urmărit.
Cum a fost făcută cercetarea
Cercetătorii au folosit date din cohorta Whitehall II, în Marea Britanie. Analiza a inclus 4.067 de persoane cu vârsta medie de 69,3 ani, dintre care aproximativ trei sferturi erau bărbați. Participanții au fost urmăriți aproape 12 ani, iar cercetătorii au identificat 739 de decese prin registrele naționale.
În cadrul unei examinări, participanții au mers pe un traseu de 2,44 metri în ritmul lor obișnuit. Testul a fost repetat de trei ori și a fost folosită viteza medie. Persoanele care foloseau un baston au putut să îl păstreze în timpul testului.
Separat, participanții au purtat un accelerometru timp de nouă zile. Dispozitivul a înregistrat perioadele de mers și a permis calcularea cadenței mediane și a unei valori de la percentila 95, care surprinde momentele cu ritm mai alert. A fost calculat și numărul mediu de pași zilnici.
Aceste valori nu sunt același lucru. Viteza pe 2,44 metri, cadența în pași pe minut și totalul pașilor pe zi descriu aspecte diferite ale mișcării. Studiul a găsit doar o corelație slabă între testul clinic și cadența măsurată în viața obișnuită.
Ce a arătat rezultatul
În modelul care a ținut cont de vârstă, sex, stil de viață și factori de sănătate, viteza mai mare din test a fost asociată cu un risc mai mic de mortalitate. Pentru o creștere cu o abatere standard a vitezei, raportul de risc a fost 0,77, ceea ce corespunde unei diferențe relative de aproximativ 23%.
Cadența mediană și cadența de la percentila 95 au avut, la rândul lor, asocieri cu mortalitatea mai mici decât valoarea de referință. Cercetătorii au precizat că aceste măsurători au o capacitate de predicție modestă. Ele pot adăuga informație într-un model statistic, dar nu pot spune ce se va întâmpla cu o anumită persoană.
De ce? Oamenii care merg mai repede pot fi deja mai sănătoși. Pot avea mai puțină durere, o condiție fizică mai bună, mai multă forță sau un echilibru mai stabil. Chiar și după ajustarea statistică pentru mai multe variabile, un studiu observațional nu poate demonstra că viteza mersului este cauza directă a longevității.
De ce contează dacă încetinești
Experții citați de Healthline recomandă să fii mai atent la schimbarea față de propriul ritm decât la comparația cu ceilalți. Dacă în urmă cu câteva luni mergeai normal, iar acum te oprești mai des sau simți că nu îți mai poți păstra pasul, merită să cauți explicația.
Durerea de șold, genunchi sau spate poate încetini mersul. La fel se poate întâmpla în cazul slăbiciunii musculare, al problemelor de echilibru, al scăderii rezistenței la efort sau al unei afecțiuni cronice care nu mai este controlată bine. Un telefon sau un ceas poate semnala schimbarea, dar nu stabilește cauza.
O încetinire bruscă asociată cu lipsă de aer, durere în piept, amețeală, leșin, confuzie, slăbiciune pe o parte sau tulburări de vorbire necesită ajutor medical. Nu încerca să corectezi aceste simptome cu o plimbare mai lungă.
Cum începi să mergi mai mult, fără să forțezi
Dacă ești stabil și nu ai simptome de alarmă, poți crește activitatea gradual:
- începe cu plimbări scurte, la un ritm confortabil;
- adaugă câteva minute la fiecare câteva zile, nu de la o zi la alta;
- întrerupe perioadele lungi de stat pe scaun cu deplasări ușoare;
- alege trasee sigure și încălțăminte în care te simți stabil;
- folosește un baston sau alt dispozitiv dacă ți-a fost recomandat;
- notează cum te simți în timpul mersului și după ce te oprești.
Organizația Mondială a Sănătății recomandă adulților cel puțin 150 de minute de activitate fizică moderată pe săptămână, atunci când acest nivel este potrivit pentru starea lor de sănătate. Recomandarea este un reper, nu un examen pe care trebuie să îl treci din prima săptămână. Orice activitate este mai bună decât lipsa totală a mișcării.
Nici 10.000 de pași nu este o limită universală. Numărul potrivit depinde de vârstă, boli, echilibru, dureri și activitatea de la care pornești. Unele analize au găsit asocieri favorabile la valori mai mici, iar beneficiile nu cresc la fel pentru fiecare grup.
Când ceri o evaluare
Programează o consultație dacă mersul devine progresiv mai lent, dacă apare o durere nouă sau dacă obosești după eforturi pe care înainte le tolerai. Medicul poate decide dacă sunt necesare investigații, recuperare medicală, evaluarea medicamentelor sau un program de exerciții adaptat.
Dacă ai avut un accident vascular cerebral, o intervenție, o cădere recentă sau o boală cardiacă ori pulmonară, nu crește intensitatea fără recomandare. Exercițiile pot fi utile, dar trebuie potrivite cu nivelul de siguranță al persoanei.
Pe scurt
Viteza mersului și ritmul pașilor pot reflecta mai multe sisteme ale organismului. Studiul Whitehall II le-a asociat cu mortalitatea, însă nu a demonstrat că mersul rapid prelungește viața. Mai util este să observi schimbarea față de propriul nivel, să crești activitatea treptat și să discuți cu un profesionist când apar simptome noi.
Disclaimer medical: Informațiile sunt educaționale și nu înlocuiesc consultația, diagnosticul sau tratamentul personalizat.
