Paranoia este un cuvânt comun, adesea înțeles greșit. Expresia „E paranoic!” poate fi auzită în conversațiile de zi cu zi cu aceeași neînțelegere ca și cum ai spune că cineva are „apucături compulsiv-obsesive” (TOC) pentru că este organizat. Astfel, paranoia a fost redusă în cultura populară la un sinonim pentru precaut sau reticent.

Adevărul este că paranoia e mai complicată decât utilizarea sa în cultura populară și poate fi mult mai subtilă decât schizofrenia. De asemenea, nu este sinonimă cu ce promovează anumite teorii ale oamenilor de rând. Precum majoritatea fenomenelor psihologice, tulburarea de comportament paranoidă este mai mult decât o conștientizare trecătoare, intensificată și nu întotdeauna de proporții delirante bine formate ca la schizofrenie, dar despre asta poți citi mai multe pe https://clinica-hope.ro/schizofrenia-paranoida/. Cuvântul „paranoia” derivă din grecescul para, care înseamnă „dincolo” sau „afară”, și noos, care înseamnă „minte”. Tradus literal, ajungem la „în afara minții” sau „o minte distrasă”.

În timp ce diverse procese de gândire, cum ar fi îngrijorarea anxioasă, ruminația depresivă sau gândurile intruzive de TOC, se încadrează în sfera normalului, ceea ce diferențiază paranoia este că aceasta implică intrinsec experimentarea a ceea ce este în interior ca și cum ar fi în afara sinelui. Prin urmare, grecii antici ar fi putut înțelege proiecția, deoarece adevărata paranoia înseamnă exteriorizarea unui conflict intern, „în afara minții”. Este important să ne amintim că, atunci când cineva pare paranoic, izolarea sa, manifestarea suspiciunilor, neîncrederii și hipervigilenței pot fi 100% înrădăcinate în realitate. Gândește-te la persoanele încarcerate pentru prima dată, femeile care fug de o relație abuzivă, cei care se eliberează din culte sau crimă organizată ori refugiații care fug ilegal. Simptomele trebuie întotdeauna contextualizate.

Schizofrenia paranoidă provoacă, de obicei, simptome psihotice, cum ar fi iluziile și halucinațiile. Iluziile sunt convingeri false pe care le-ai putea avea chiar dacă există dovezi care susțin o convingere contrară, în timp ce halucinațiile apar atunci când vedeți, auziți, mirosiți, gustați sau simțiți lucruri care nu există în realitate, cum ar fi voci sau imagini vizuale.

Pentru persoanele cu schizofrenie paranoidă, halucinațiile și iluziile sunt adesea grandioase, ceea ce înseamnă că implică un sentiment exagerat de importanță de sine. De asemenea, pot fi persecutorii, ceea ce se referă la credința că cineva sau ceva vrea să vă atace. De exemplu, o persoană cu schizofrenie paranoidă poate crede că aude voci care o amenință sau oameni care o urmăresc. De asemenea, poate crede că o persoană sau o organizație o spionează, chiar dacă nu are dovezi în acest sens.

Pe de altă parte, oricine începe o nouă situație sau relație poate fi precaut și oarecum rezervat până când își dă seama că temerile sale sunt nejustificate. Cei cu tulburare de personalitate paranoidă nu pot abandona aceste preocupări. Deși nu sunt suficient de severe pentru a fi considerați deliranți, aceștia au un model rigid și maladaptativ de gândire, sentiment și comportament, care începe, de obicei, la începutul vieții adulte și este construit pe neîncredere, vigilență și ostilitate, potrivit studiilor de specialitate. Convingerea că ceilalți „au ceva în ei” reprezintă cea mai fundamentală și neobosită credință a lor. Ei se simt constant maltratați și au o capacitate ridicată de a-i enerva și provoca pe ceilalți. Văzând lumea ca pe un loc amenințător, acești indivizi sunt preocupați de motive ascunse și de teama că cineva i-ar putea înșela sau exploata.

Dacă suspectezi că tu sau cineva apropiat are semne de schizofrenie sau tulburare de comportament paranoidă, este mai bine să apelezi la un medic. Acesta îți poate oferi toate informațiile necesare.