O criză convulsivă este greu de privit, iar impulsul de a interveni cu forța este firesc. Totuși, multe gesturi transmise din auzite pot răni persoana. Primul ajutor corect înseamnă să păstrezi spațiul sigur, să cronometrezi și să recunoști situațiile în care este nevoie de 112.
1. Pui o lingură sau degetele în gură
O persoană nu își poate înghiți limba. În schimb, poate mușca, rupe dinții sau aspira obiectul introdus în gură. Nu forța maxilarul. Îndepărtează obiectele din jur și pune ceva plat și moale sub cap.
2. Ții persoana nemișcată
Imobilizarea nu oprește descărcarea electrică din creier și poate produce luxații, fracturi sau leziuni musculare. Nu apăsa pe torace și nu bloca membrele. Protejează persoana de margini, trafic, apă sau alte pericole și lasă mișcările să se încheie.
3. Uiți să cronometrezi
În criză, un minut poate părea mult mai lung. Pornește cronometrul imediat. Sună la 112 dacă mișcările convulsive durează peste cinci minute sau dacă începe o altă criză înainte ca persoana să își revină. Urmează planul individual de urgență dacă există, inclusiv pentru medicația de salvare prescrisă.
4. Dai apă, zahăr sau pastile imediat
După o criză, înghițirea și atenția pot rămâne afectate. Apa, mâncarea sau comprimatele pot ajunge în căile respiratorii. Așteaptă până când persoana este complet trează și poate comunica. Nu administra medicamente de salvare care nu au fost prescrise persoanei și pentru care nu ai instrucțiuni.
5. Presupui că orice criză arată la fel
Unele crize provoacă doar privire fixă, lipsa răspunsului, mișcări repetitive ori mers confuz. Ghidează blând persoana departe de pericol, fără să o imobilizezi. Vorbește calm și rămâi alături până își recapătă orientarea.
6. Suni automat la 112 pentru fiecare criză cunoscută
Multe persoane cu epilepsie au un plan stabilit și crize scurte care se încheie fără intervenție medicală. Ambulanța este necesară dacă este prima criză, depășește cinci minute, se repetă, respirația nu revine normal, există traumatism, sarcină, diabet sau episodul s-a produs în apă. Când ai dubii serioase, sună.
7. Pleci imediat după oprirea mișcărilor
Confuzia, somnolența și teama pot continua. Când mișcările s-au oprit, întoarce persoana pe o parte dacă nu este complet conștientă, verifică respirația și rămâi cu ea. Explică simplu ce s-a întâmplat și protejează-i intimitatea; nu filma pentru rețelele sociale.
8. Consideri lipsa de somn sau alcoolul un motiv să sari tratamentul
Lipsa somnului, alcoolul în exces sau dozele omise pot crește riscul unor crize la anumite persoane, dar explicația nu face episodul lipsit de importanță. Medicamentele antiseizure trebuie luate conform planului. Nu dubla doza și nu opri brusc tratamentul; cere sfatul neurologului sau farmacistului dacă ai omis o doză.
9. Interzici orice activitate fizică
Diagnosticul nu înseamnă izolare. Activitatea fizică adaptată poate susține sănătatea și starea psihică. Riscul se gestionează prin alegerea mediului, supraveghere unde este cazul și plan individual: înotul necesită o persoană informată, iar înălțimile, focul deschis și utilajele cer precauții speciale.
Un plan practic pentru familie și colegi
Persoana cu epilepsie poate discuta cu neurologul despre tipul obișnuit de criză, durata sa, când se apelează 112 și dacă există medicament de salvare. Cei apropiați ar trebui să știe unde este planul, fără ca diagnosticul să fie divulgat mai mult decât dorește persoana.
Un jurnal poate include orele crizelor, durata, somnul, dozele omise, menstruația, febra și perioada de revenire. Filmarea pentru medic poate ajuta doar dacă siguranța este deja asigurată și există respect pentru consimțământ și intimitate.
După o primă criză, nu conduce și evită înotul singur, baia în cadă, lucrul la înălțime și utilajele până la evaluare. Regulile privind permisul și reluarea activităților se stabilesc cu medicul, nu după experiența altui pacient.
Notă medicală: Articolul este informativ și nu înlocuiește planul individual de urgență sau recomandarea neurologului. Pentru o criză prelungită ori prima criză, apelează 112.
